Povești

Taximetriști, Uberiști…povești.

De când a venit vara, și implicit căldurile care mă scot din minţi, îmi e din ce în ce mai greu să mă bucur de o plimbare, pe jos, prin oraș. Așadar, se întâmplă mai des decât aș vrea să merg cu taxi/uber/taxify. Și sunt câteva chestii pe care le-am observat. Și bune și rele. Mai multe rele, dar să le luăm pe rând.

Plusuri pentru Taxify care, cu toate că au mai puţine mașini și timpul de așteptare este mai mare, au destul de rar tarif crescut.

Pe parte de taxiuri am fost plăcut impresionată de Meridian – mașini noi(ish), curate, șoferi decenţi. Chiar de 2 ori am luat mașină de la Meridian din centrul vechi, noaptea, iar șoferul nu m-a întrebat unde merg și a pornit și aparatul. E drept, tariful e 1.75 și asta se vede în condiţii (sau am avut eu noroc aici).

La Uber nu am mai prins tarif normal de vreo 2 săptămâni. Indiferent de oră și de zonă doar tarif dinamic. De asemenea foarte mulți șoferi în vârstă (înclin să cred că pensionari care vor să facă un ban în plus) care nu știu să urmarească waze si conduc foarte prost, periculos în unele cazuri.

Tot la Uber s-au înmulţit grav numărul de logan-uri conduse de foști taximetriști cu aceleași metehne: ocoliri nejustificate, fumat în mașină, mers fără aer condiţionat.

Dacă la Uber totuși pornesc AC-ul când îi rogi, la taxi nu am mai văzut mașină cu aer condiţionat pornit de muuuultă vreme.

Mi se pare inuman, la 40 de grade afară, să stai în cutia aia numită mașină fără aer condiţionat pornit. Și spun inuman în primul rând pentru șoferul care stă toată ziua în mașină. Nu o să înţeleg cum preferă să stea în așa condiţii. Nu mă pricep la asta, dar nu cred că consumul este cu mult mai mare dacă se utilizează AC-ul.

De fiecare dacă când mă urc într-un taxi zici că am intrat în cuptor. Aștept să mă perpelesc ușor și să ajung la destinaţie well done, chiar puţin crispy pe alocuri. Dacă i-am rugat să pornească aerul răspunsurile au fost cam așa:

“Nu merge, domnișoară! Nu e freon”

“Păi ce? Eu îmi permit să pornesc aerul?”

“La banii ăștia vreţi și AC?”

Mă aștept și la răspunsuri din alea ca la aprozar: “AC? Nu ținem!”

Nici măcar nu mai întreb. O iau ca atare și sper măcar să mi se mai topească grăsimile de la sauna din mașină.

Câteodată mă gândesc că am ghinion și nimeresc numai șoferi nașpa sau că am vreo karma negativă care atrage nasoale din astea. Nu de alta, dar mereu văd texte pe facebook cum unii/ unele au numai povești din astea fascinato – emoţionante cu taximetriști/ uberiști. Adică da. Și eu am întâlnit șoferi decenţi, care au întrebat dacă muzica e ok, dacă e ok traseul, dacă temperatura e bună etc. Nu neg existenţa șoferilor decenţi. Dar câteodată citesc așa niște povești care, dacă trăiești în București, îţi e al dracu’ de greu să le crezi.

La mine nu a coborât niciun șofer să îmi deschidă ușa, în schimb, am văzut la un moment dat o poveste cum șoferul s-a dat jos să îi deschidă ușa unei tipe pentru că a văzut cum a ieșit de la cosmetică și s-a gândit el că poate și-a făcut manichiura și să nu cumva să își strice unghiile. Serios? Sunt singura care nu crede că un astfel de șofer de taxi există? Sunt mulţi soţi/ iubiţi care nu fac asta, și ei știu sigur că ţi-ai făcut unghiile.

La fel cu muzica în mașină. La taximetriști Zu e sfânt. Cred că, dacă s-ar desfiinţa Zu, mulţi taximetriști s-ar lăsa de meserie. La un moment dat am văzut o povestioară care spunea că taximetristul i-a spus clientei că a schimbat postul de radio de cum a văzut-o venind. Și-a dat seama că nu e genul care ascultă Magic Fm și a vrut să o surprindă. Really? Permiteţi-mi să ridic circumspect o sprânceană.

Astfel de povești creează așteptări nerealiste pentru un necunoscător. Pe mine m-a certat un taximetrist că am așteptat pe partea greșită a drumului. No joke! Sigur e karma aia rea de care ziceam. Nu știu eu să zâmbesc frumos la ei.

Și, cu toate astea, Bucureștiul e vis. Aș prefera de o sută de ori Zu-ul și căldura unui taxi bucureștean, în comparaţie cu taxiurile cazute din Buzău. Nu glumesc când spun căzut. Citez: “La ușa cealalta domnișoară, că asta o să cadă dacă o deschideți.”

La Buzău, când comanzi un taxi, nu ţi se dă timp de așteptare sau indicativ. Nu, nu. Spui adresa la care ai nevoie de mașină și gata. Zbang! Ţi-a închis telefonul. Te duci în faţa blocului și aștepţi în speranţa că vine mașina. De venit vine într-un final, dar mereu stai cu sufletul îndoit.

În taxiurile din Buzău nu se ascultă Zu. E muuuult mai rău. E un soi de post de radio cu popularo-manele care e preferat de taximetriști. 

Ultima dată, în taxiul chemat la comandă, șoferul nu a pornit aparatul. Când i-am atras atenţia îmi zice: “Da ce domnișoară, doar nu voiaţi bon?”. Nu voiam. Ce să mai zic.

Ah… și dacă vrei taxi înainte de 6 dimineaţa ai cam pus-o. Nu e centralista la muncă.

Deci se poate și mai rău decât la București.

Mna.. experienţe și experienţe. Eu tot îl mai aștept pe ăla care să îmi deschidă ușa să nu îmi stric unghiuţele. Promit că scriu o poveste frumoasă si eventual lacrimogenă.

 

Please follow and like us:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *