Momente

35

Azi e ziua aia în care, seara pe la 10, mă sună mama să îmi povestească despre furtuna din ziua în care m-am născut. Și cum castanii de pe bulevard erau rupţi și a ajuns cu greu la maternitate. Și cum pe geam intra miros de tei. Poate ăsta e motivul pentru care, dacă plouă pe 14 Iunie, simt că este așa, un cadou pentru mine. Nu îmi place vara în mod deosebit, dar iubesc ploile de vară cu tunete și fulgere, iar mirosul de tei, după ploaie, pentru mine, este cel mai frumos parfum care poate exista.

Acum, că am împlinit 35 de ani, se presupune că aș avea o vastă experienţă de viaţă și aș putea să inspir cu povești motivaţionale. (Mă scuzaţi, dar m-am făcut să râd.)

Poate nu îmi apreciez vârsta la adevărata valoare.

Totuși, un lucru știu sigur: sunt mult mai fericită cu mine la 35 decât eram la 25.

Aș putea chiar să împărtășesc cu Simona cea de la 25 de ani, ce am învăţat în cei 10 ani care ne despart.

  • Am învăţat că vârsta e doar un număr. Clișeu, știu, dar dacă ne agăţăm de vârstă de fiecare dată când apare ceva nou în viaţă și găsim ca scuză vârsta, atunci trebuie să repet. Vârsta e doar un număr. Cum spunea cineva, nu ne prezentăm punând buletinul pe masă. Asta era pe vremea Mirc, cu ASL pls. A trecut de mult perioada aia. Mai facem glume din alea cu “pe vremea mea”, dar e păcat să ratezi oportunităţi doar pentru că ai impresia că nu mai ai vârsta potrivită.
  • Am învăţat că niciodată nu e prea târziu să o iei de la capăt. Cu viaţa, cu jobul, cu prietenii, cu tine. Dacă nu ești mulţumită de viaţa ta, fă o schimbare. Nu musai majoră. Dar să fie în direcţia bună. Să fie în direcţia care te face fericită. Dacă simţi că îţi e frică, dar ești și entuziasmată în același timp, e de bine. Frica e productivă.
  • Am învăţat că lucrurile nu se întâmplă atunci când vrem noi. Se întâmplă atunci când trebuie. Eu sunt genul de persoană care vrea să înţeleagă lucrurile și întotdeauna caut explicaţia logică. Câteodată, însă, mă las să cred și în explicaţii de genul “așa a fost să fie”.
  • Am învăţat că nu trebuie să disperi când viaţa ia o turnură nasoală. Da. Face bine să plângi, să te descarci, să te enervezi, dar nu te lăsa să disperi. O să realizezi că treaba aia nasoală care s-a întâmplat a fost de fapt ceva bun. Atunci, pe loc, nu îţi vei da seama. Dar, pe parcurs, o să realizezi că așa trebuia să se întâmple ca să îţi urmezi drumul în viaţă. Lucrurile bune în viaţă nu vin mereu pe un unicorn înconjurat de curcubee. De multe ori vin deghizate în monștri care aduc cu ei deprimare. De aceea durează câteodată ani buni să descoperi curcubeul ascuns în spatele monstrului. (Am învăţat și că nu e rău să te folosești de metafore cu unicorni.)
  • Am învăţat că e bine să te bucuri de prezenţa ta. Atâta timp cât ești fericit cu tine, nu te oprește nimic să stai să bei o cafea singur, la o terasă.
  • Am învăţat că prieteni poţi să îţi faci la orice vârstă. Trebuie doar să vrei asta și să lași oamenii să între în viaţa ta. Nu e greu. Dacă îţi amintești cum îţi făceai prieteni când erai copil. Trebuie să lași deoparte prejudecăţile și să înţelegi că fiecare om e diferit. E bine să ai prieteni cărora nu mereu le place ce îţi place ţie, care te contrazic și nu sunt mereu de acord cu tine. Sunt cei mai buni.
  • Am învăţat că nu toţi oamenii care intră în viaţa ta or să și rămână acolo. Nu trebuie să îţi pară rău că cineva nu a rămas lângă tine, atâta timp cât a stat suficient cât să înveţi ceva. De aceea e important să apreciezi oamenii cât sunt lângă tine.
  • Am învăţat că fericirea nu cade din cer. Dacă spui “îmi doresc să fiu fericită” nu se coboară un val de fericire, și gata. Nu! Fericirea stă în toate lucrurile pe care le faci. Trebuie doar să te oprești puţin și să îţi dai seama că atunci, în momentul x, ești fericită. Cu ce faci atunci. Cu ce ai atunci.
  • Am învăţat că, dacă îţi dorești ceva suficient de mult, tot ceea ce faci în viaţă te îndreaptă către acel ceva. Inconștient iei deciziile care te duc către îndeplinirea dorinţei și întotdeauna vei alege drumul care te va duce acolo. Evident, mai apar și piedici, obstacole pe drum, dar, dacă știi unde trebuie să ajungi, vei găsi mereu drumul cel bun.

Cam astea au fost “învăţămintele” pe care le-aș împărtăși. Alea mai profunde așa. Poate sunt bune, poate nu. Aș fi vrut să le știu acum câţiva ani. M-ar fi scutit de multe nebunii.

Mai am câteva dar, astea sunt din alea superficiale. Totuși, asta nu înseamnă că nu merită spuse:

  • Dacă ești tristă și crezi că o rochiţă te va înveseli, go get it. Chiar dacă o cumperi cu ultimii bani din portofel. Într-un fel sau altul te vei descurca să ai și de mâncare. Dacă nu, măcar slăbești.
  • Un pahar cu vin te va ajuta întotdeauna. Fie că ești veselă, fie că ești tristă. Dacă e musai poate chiar 2-3. Cu niște ciocolată merge de minune.
  • Fă-ţi curaj să încerci lucruri noi. Ce dacă nu ai învăţat să mergi pe bicicletă când erai copil? Niciodată nu e prea târziu.
  • Un ruj roșu și o pereche de pantofi cu toc sunt întotdeauna un boost pentru încrederea în sine. Nu ai cum să nu te simţi încrezătoare când porţi ruj roșu.
  • Și mai am una. Nu e de la mine, se găsește pe net, dar e ceva ce trebuie să știm cu toţii, la orice vârstă: nu complica lucrurile. Dacă îţi e dor de cineva, dă-i un semn. Dacă vrei să te vezi cu cineva, invită-l. Vrei să știi ceva? Întreabă. Îţi place ceva, cineva…spune-o. E simplu.
  • E ok să mai faci greșeli. Ni se întâmplă tuturor. Nu stă nimeni să ne contorizeze greșelile.
  • Dacă simţi nevoia să te comporţi că un copil și să dansezi în ploaie, do it! E un sentiment minunat.
  • Dacă vrei să îţi faci blog și să scrii acolo tot ce îţi trece prin cap, by all means, do it!

Cam atât. Revin la 40 cu updates pe teme și, poate cu mai multe învăţăminte.

Până atunci, 35 este noul 25 (așa umblă vorba în târg), așa că, Happy Birthday to me!

 

Credit foto: Alex Damian

Please follow and like us:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *