Păreri

Viața e mai bună online?

Întotdeauna, când pierd vremea pe facebook, stau și mă gândesc dacă ceea ce afișează unii pe timeline este o imagine realistă a ceea ce trăiesc în offline.

Știu că tot există acele discuţii cum că reţelele  sociale contribuie la stările de depresie. Că vedem pe facebook și instagram  poze cu viaţa perfectă a altora, cu vacanţele exotice, cu cafeaua perfectă, băută într-o grădina amenajată perfect, pe marginea unei piscine cu apă cristalină cu un cocktail în faţă și multe altele. Și stai și te uiţi așa, că prostu’, de pe canapeaua ta, și te gândești că n-are cum frate!

Da. Sunt vacanţe frumoase, dimineţi perfecte, apusuri minunate, dar nu mereu. Adică nu ești atât de tâmpit încât să crezi că viaţa ălora este atât de perfectă zi de zi. Dar totuși, inconștient, îţi rămâne în minte că uite, unii fac aia și aia și aia. Și rămâi cu impresia că tu pierzi ceva. Că nu faci ce trebuie și că viața trece pe lângă tine aiurea. Cu toate că, dacă gândești logic, nu e deloc așa. Sunt unii care, chiar dacă în viața reală, offline, sunt în rahat până peste cap, pentru ei este important să arate pe facebook că totul e perfect. Nu contează viaţa în offline, important e ca online să dai bine. Și asta mi se pare destul de trist.

O altă treabă e cu femeile și dorinţa de a arată cât mai bine. În poze pe facebook, normal.

Ei bine, aici e mai gravă problema. Toate vrem să arătăm perfect în poza de pe facebook. Căutăm poziţia perfectă pentru selfie. Partea dreaptă, stânga, de sus, din lateral…selfie-ul perfect. Să nu mai vorbesc de faptul că, dacă găsim pe cineva să ne facă niște poze, săracul om este atât de chinuit că nu mai pupăm așa ceva și a doua oară. Nu are sens să spun că eu nu aș face asta și cred că destul de multe femei au această problemă cu pozele perfecte pentru reţelele sociale.

Și, după ce urcăm pe facebook poza perfectă, ne mai așteptăm să ne recunoască lumea pe stradă. În unele cazuri, not gonna’ happen!

Cea mai mare surpriză pe care am avut-o în sensul asta a fost cu o tipă pe care o urmăream pe facebook. Era superbă în poze! Nu cu mult make-up (sau așa mi se părea mie), zâmbet frumos, ochi sclipitori, zâna zânelor, d’astea. Întotdeauna îmbrăcată frumos. Toate hainele îi veneau perfect. Picioare lungi. Ei bine….până când am cunoscut-o for real. Jur că am fost șocată. Adică mă aștept ca femeile să nu arate fix ca în poze. Că na, vanitate! Dar am avut surpriza să nu o recunosc pe tipa respectivă. Fata era cu totul alta! Îmi venea să scot telefonul și să mă uit pe facebook și la ea ca să îmi dau seama dacă sigur, sigur, e ea. Era. Trebuie să recunosc că m-am simţit bine cu mine în momentul ăla.

Așadar, online vs offline. Problema zilelor noastre. Din păcate a ajuns să conteze mai mult cum ne vedem în online decât în offline. Am văzut cazuri în care anumite persoane au mers până la mare doar ca să facă poze. Și atât. Venit, făcut poze, urcat pe Instagram, plecat. Misiune îndeplinită.

Oare contează chiar atât de mult pentru noi să știe prietenii de pe facebook că suntem fericiţi și ne relaxăm la malul marii? Contează asta mai mult decât să fim happy pe bune și să ne bucurăm offline de ceea ce ne înconjoară, de prieteni, de familie, de briza marii? Atât de mult ne-am implicat în online încât, dacă nu postăm pe reţelele sociale, nu simţim că am trăit o experienţă?

Trebuie să găsim o cale de a crea un echilibru între offline și online. Nu trebuie să lăsăm mirajul fabulosului online, unde multi își găsesc zona de confort, să ne îndepărteze de experienţele trăite offline. Oricât de fascinant este online-ul, viaţa reală întotdeauna va fi mai bună. Cel puţin eu asta cred. Pe principiul “Viaţa bate filmul!”.

 

Sursa foto

Please follow and like us:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *