Povești

Cu de toate. Mai ales cu ciocolată.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, din când in când, am aşa o poftă nebună de ciocolată. Şi nu ciocolată la modul 2-3 pătrăţele, un snickers etc. Nu. Eu vreau un desert din ăla cu valuri de ciocolată. Să se simtă că e nesănătos. Să simt caloriile. Să simt cum se depune pe şolduri. După ce am terminat de mâncat să am sentimentul ăla de “What have I done???”

Ieri, pe după prânz aşa, m-a lovit o poftă din asta. Dar periculos. Am întrebat prin birou unde găsesc un desert din ăla decadent, cum visam eu, dar nimic. Dezamăgire totală.

Şi aşa m-am trezit că întreb pe facebook, unde Irina îmi spune că ar exista, în Bucureşti, un loc de unde să iau o shaorma cu ciocolată.  Mi-au cam sclipit ochii şi am plecat entuziasmată în căutarea minunăţiei. Ei bine…nu am găsit. Nu există. Sau, nu mai există.

Nu pot să exprim în cuvinte dezamăgirea. A fost o lovitură puternică. De la extaz la agonie. 

Dar a rămas o întrebare (mai multe de fapt). În țara în care shaorma cu de toate a devenit mâncare traditională, de ce nu există shaorma cu ciocolată? Cum se poate că nu a reuşit nimeni să facă asta? Nu s-ar vinde? A existat şi nu a mers? Cum să nu se vândă ceva cu multă ciocolată şi denumirea de shaorma? Shaorma nu mai înseamnă nimic pentru poporul ăsta?

E atât de important să existe shaorma cu ciocolată în viaţa noastră (la toate colţurile, nu aşa în vreo locație ascunsă), încât băncile ar trebui să acorde un credit special ca să îţi deschizi un astfel de business.

Mai că îmi vine sa pun un buton de “donate here for chocolate shaorma.” Strâng bani şi fac eu pentru toţi. Nu se poate să trăim in halul ăsta, ca sălbaticii.

Să facem ceva, să accesăm nişte fonduri europene. Păi nu?

 

Sursa foto

Please follow and like us:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *