Povești

Cum se vede Atena. De jos și de sus.

Nu vreau să povestesc neapărat de locurile de vizitat din Atena pentru că, la o scurtă căutare pe net, găsim toate informaţiile necesare pentru a nimeri toate zonele turistice.

Nu e așa greu nici odată ajuns acolo.

Hotelul în care am stat (deloc rău hotelul în sine) este amplasat într-o zona ce în urmă cu ceva ani promitea foarte mult. Zona Omonia. Una din pieţele centrale ale Atenei, Piata Omonia este una din zonele care, de-a lungul istoriei orașului, a avut “it’s ups & downs” fiind numită cea mai celebră piaţă a Atenei. Din păcate, din gloria de altă dată au rămas doar niște urme, niște geamuri sparte și mulţi pereţi acoperiţi cu graffiti. Fiind o zona centrală aici și-au găsit loc mulţi imigranţi și, în timp, zona a ajus să fie atât de căzută încât a devenit cel mai rău famat cartier al Atenei.

Cu toate că este în centrul orașului și la scurtă distanţă faţă de toate atracţiile turistice (Acropole, Monastiriki, Piaţa Syntagma) zona este împânzită de imigranţi, cerșetori, drogaţi, prostituate. Pe străduţele laterale se văd locurile unde altă dată erau magazine (posibil de lux în perioada bună) iar acum sunt geamuri sparte, mizerie, cerșetori.

Și asta de fapt mi s-a părut problema întregii zone centrale a Atenei. Mi se pare a fi un oraș al contrastelor.  Locurile turistice sunt minunate (făcând abstracţie de mulţimea de turiști care mișună și împânzesc aceste zone) dar, la doi pași de niște terase frumoase, cu muzică și veselie, dacă treci de cealată parte a străzii, vezi partea urâtă. Partea de care nu se îngrijește nimeni. Un capăt al străzii este plin de magazine, turiști, vânzători ambulanţi, gălăgia specifică unui oraș turistic dar, în capătul opus ajungi în zona cazutã, neîngrijită.

Am mers și spre coastă, spre plaje, și am văzut și locurile non-turistice. Acolo totul arată altfel. Poate nu am văzut decât partea frumoasă, de la “bulevard”, dar parcă era alt oraș faţă de centru.

Nu neg că Atena este un oraș frumos, cu istorie la fiecare colţ dar, în ultimii ani, nu cred că le-a fost prea ușor. În ziua în care am ajuns au fost proteste în piaţa centrală și nu proteste pașnice ca la noi. În toate zilele cât am stat acolo, Piaţa Syntagma a fost păzită de poliţiști. Dacă uiţi de “părţile căzute” și vezi doar partea frumoasă ai zice că e un oraș care înflorește. Nu ar avea de ce să nu. Turiști sunt cu miile și de văzut ai ce vedea într-un city break.

Plăcerea mea, de fiecare dată când merg undeva este să umblu pe străduţe cât de mult pot. Și Atena nu duce lipsa de străduţe frumoase în care simţi Grecia la fiecare pas. În zona Plaka aș putea să mă plimb de dimineaţa (când nu e picior de turist) până seara (când zona e plină ochi și nu găsești loc la nicio terasă) fără să mă plictisesc. Este raiul instagramerilor. Într-o zi în Plaka poţi să faci poze și să ai vreo luna de pus pe Instagram. Fără să te repeţi.

Și treptele… cred că treptele sunt blestemul vacanţelor mele. Nu îmi amintesc să fi avut vreo vacanţă unde să nu fie nevoie să urc sute de trepte. Și în Atena ai trepte de urcat, cel puţin dacă vrei să vezi ceva frumos.

O locaţie mai puţin turistică (sau așa mi s-a părut, având în vedere că erau foarte puţini turiști cât am stat acolo) este dealul Lycabettus. Locul de unde Atena se vede în toată splendoarea. Nu exagerez. Ajungi cam în vreo 30 de minute din piaţa Syntagma trecând prin zona de lux a Atenei, pe nişte străzi absolut superbe.

Doar că, din nou, ai de urcat trepte. În vreo 4 etape. Și, când credeai că ai terminat de urcat, mai ai de urcat încă vreo două trepte. De aici ajungi la un funicular care te scutește de urcat la picior.

Există și varianta în care poţi urca “per pedes” dar, pentru 5 euro se poate alege varianta, infinit mai ușoară, cu funicularul. Drumul durează vreo 3 minute dacă ai noroc să nu aștepţi prea mult până se umple.

Odată ajuns sus peisajul este de-a dreptul fantastic. Se vede Atena de la un capăt la altul, se vede dealul Acrople, se vede marea, se văd casele albe specific grecești.
Sus, în vârful dealului, este o bisericuţă albă cu un măslin în faţă. Simplu. Frumos. Grecesc.

După ce ai admirat peisajul, un etaj mai jos de vârf, sunt câteva terase unde te poţi odihni să îţi faci curaj pentru drumul de coborâre. Care musai trebuie făcut la picior. Că doar e mai ușor la coborâre. Te mai odihnești pe parcurs, mai faci o pauză, o poză, mai admiri peisajul.

Dintre toate locurile pe care le-am văzut în Atena pot să spun că aici m-am bucurat de toate scările pe care le-am urcat. Chiar merită un drum până sus, mai ales daca ai o atracție pentru locurile înalte.

Sunt convinsă că nu am vizitat tot ce era de vizitat și nu am văzut tot ce era de văzut dar, pentru mine, a fost suficient. Nu pot să spun că este un oraș pe care aș vrea să îl revăd dar, pot să spun că e un oraș care trebuie văzut o dată. Măcar pentru istorie, povești și mâncare.

 

 

Please follow and like us:

2 thoughts on “Cum se vede Atena. De jos și de sus.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *